Pe zi ce trece, peisajul politic, privit spre dreapta, arată tot mai dezolant. Altădată masculul-alfa al politicii românești, astăzi mai este doar umbra a ceea ce era cu doar 2-3 ani în urmă.

Prăbușirea PDL nu este motiv de bucurie pentru nicio minte luminată de pe plaiurile mioritice sau de aiurea. În democrație, opoziția este elementul-cheie, nu puterea! Puterea există și se manifestă ca atare în orice regim. Ori, într-o țară în care lehamitea se manifestă prin absenteism masiv, e ușor să alunecăm în autoritarism sau chiar mai rău, cu majorități înspăimântătoare – chiar dacă iluzorii. Și spun iluzorii deoarece numărul celor care votează este atât de mic, încât și un procent de 100% ar fi nereprezentativ, raportat la corpul electoral românesc.

În fine, de parcă nu ar fi de ajuns că tsunami-ul politic din 2012 a dus la formarea unei super-majorități de 70 de procente, opoziția din legislatura actuală pare a concura la titlul de ”cel mai jalnic actor” de pe scena politică.

PDL, auto-intitulat principal partid de opoziție, nu reușește să mascheze non-combatul și deruta în care se scaldă. E drept, unii șefuleți ai democrat-liberalilor au fost răsplătiți pentru docilitate cu contracte grase – vezi ZECILE DE MILIOANE DE EURO INTRATE ÎN CONTURILE GINERELUI LUI VASILE BLAGA, de la CNADNR, fără licitație! Pare un preț bun pentru a schimba macazul. Dar, orice s-ar spune, e prea puțin pentru a vinde partidul care te-a cocoțat în fruntea-i. Dar, cum am mai spus, asta e strict treaba PDL-ului și a membrilor săi. Când, însă, un partid emite pretenția de a reprezenta cetățenii – în Parlament, Guvern sau Parlamentul European, devine brusc și problema noastră. Încă buimaci după pierderea puterii, capii PDL nu par a realiza cam pe unde se mai plasează partidul lor. Așa se face că lideri ai democrat-liberalilor dâmbovițeni se îmbată cu apă rece, anunțând scoruri fantastice pentru partid, la alegerile europarlamentare. Iulian Vladu, deputat PDL în colegiul Găești, e gata să parieze că PDL va câștiga 30% din voturi în Dâmbovița, în timpe ce Iancu Caracota, președinte interimar la ”municipiu” și fost prefect, s-ar mulțumi cu 20%. E drept, sunt și voci care, cu obidă, spun că ar fi fericiți dacă ar reuși să scoată ”măcar un 10%”. Din nefericire pentru fostul partid de guvernământ, maniera în care aripa Blaga s-a impus în partid – prin eliminarea fără milă a opozanților, indiferent de rezultate – a condus la disoluția de facto a partidului. Poate cel mai elocvent exemplu, organizația Dâmbovița, altădată între primele 5-6 la nivel național. Ca performanțe și influență la vârful PDL (tradusă prin munți de bani investiți în județ de guvernările PDL), este astăzi doar o umbră a ceea ce a fost. Primarii, cei care nu au decis să plece spre alte zări, s-au revoltat fățiș față de conducerea centrală, conducerea interimară este depășită de situație iar deruta și blazarea par să fi cuprins pe cei ce (încă) mai fac act de prezență pe la ședințele PDL.

În aceste condiții, pretențiile PDL de a coagula forțele de dreapta în juru-i, dar și de a furniza candidatul unic al dreptei pentru alegerile prezidențiale, sunt doar mofturile unei echipe care pare să fi pierdut contactul cu realitatea, ca să nu folosesc expresii mai tari.