autor:BOCANCIU ELENA, grădiniţa SUDULENI, com. VOINEŞTI

Chiar dacă mulţi cred că un copil începe să priceapă „pe ce lume trăieşte” abia tarziu, când vorbeşte şi poate să comunice, acest lucru este cu totul fals. Sunt pediatri care susţin că ţipatul de la naştere nu este doar prima respiraţie a nou-nascutului, ci strigătul de revoltă la „intrarea” într-o lume cu mult mai puţin confortabilă decât cea pe care o părăseşte, fără voia lui.

Cercetări efectuate de medici, pedagogi, psihologi, educatori, învăţători, părinţi au demonstrat că acumulările în experienţa copilului încep imediat după naştere. Iar cei şapte ani de-acasă (acum şi şase) sunt, într-adevăr, cei mai importanţi pentru evoluţia ulterioară.

Marele pedagog John Locke a fost foarte convins de puterea educaţiei în familie, de rolul mediului familial şi de înclinaţia către imitaţie a copilului.

La vârsta preşcolară copilul este dependent de părinţi, de educatoare, iar trăsăturile morale se formează şi se consolidează numai dacă există consecvenţă în atitudinile noastre faţă de el şi dacă munca educativă are continuitate.

Trebuie respectate însă câteva reguli prin care copilul să devină un participant activ la construirea propriei personalităţi şi fără de care nu se poate vorbi de educaţie.

10 REGULI PENTRU EDUCAŢIA COPILULUI

• Iubeşte-ţi copilul! Acceptă-l aşa cum este, nu-l umili, nu-l descuraja, nu-l pedepsi pe nedrept, fă-l să aibă încredere în tine şi dă-i prilejul să te iubească, la rândul lui.
• Ocroteşte-l! Apără-l de primejdii fizice şi sufleteşti, sacrificându-ţi chiar propriile interese.
• Fii un exemplu bun pentru copilul tău! Cum te vede trăind, va trăi şi el, ce te vede făcând, va face şi el.
• Joacă-te cu copilul tău! Aşa vei intra în lumea imaginaţiei lui şi-l vei cunoaşte mai bine.
• Munceşte cu copilul tău! Ajută-l când are ceva de făcut, iar când e suficient de mare, obişnuieşte-l să participe la treburile din gospodărie.
• Nu-l supraproteja! Dă-i prilejul să acumuleze propriile experienţe, chiar dacă acestea sunt legate de mici riscuri.
• Arată-i posibilităţile şi limitele libertăţii. Învaţă-l limitele care trebuie respectate în familie şi „în lume”.
• Învaţă-l să fie ascultător! Răsplăteşte-l când respectă regulile stabilite, dar pedepseşte-l când nu o face.
• Cere-i părerea doar când e în stare s-o dea! Copilul are nevoie de timp pentru a se  orienta în lume. Nu-i cere părerea în probleme care-l depăşesc!
• Oferă-i prilejuri de amintiri! Copilul, ca şi adultul, se „hrăneşte” din trăiri care-l fac să cunoască viaţa altor oameni şi lumea: serbări de familie, călătorii, spectacole, întreceri sportive, etc.

Pe lângă toate acestea, nu uita că fiecare copil este unicat, de aceea, chiar dacă alţii ţi se par mai buni, mai frumoşi şi mai dotaţi, abţine-te de la comparaţii!