Sărbătorită cu mare fast în anii trecuți în Târgoviște și în întreaga țară, prin ceremoniale religioase și militare, astăzi, din cauza pandemiei de coronavirus și a restricțiilor impuse de aceasta, Ziua Imnului Național s-a rezumat doar la momente de aducere aminte și mesaje transmite de autorități și oameni politici fie prin intermediul rețelelor de socializare, fie prin comunicate de presă sau intervenții în emisiuni radio și TV.
În semn de solidaritate națională și respect față de țară, senatorul PSD de Dâmbovița, Titus Corlățean, vicepreședinte al Senatului României și președinte al Departamentului de politică externă al PSD, a transmis un mesaj extrem de important și complex despre evoluția, dar și despre ceea ce ar trebui să însemne și să inspire imnul național.
„29 iulie este o zi importantă pentru români, atunci când România marchează Ziua Imnului național. Potrivit articolului 12 din Constituția României, Imnul de stat, alături de Drapelul tricolor, Stema și Sigiliul țării, reprezintă un simbol fundamental al identității naționale.
Oficial, istoria Imnului național începe pe 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. După citirea noii Constituții, câțiva tineri conduși de Anton Pann au cântat pentru prima oară imnul Revoluției pașoptiste ,,Deșteaptă-te, române!”,
pe versurile poemului patriotic ,,Un răsunet”, scris de Andrei Mureșanu. Potrivit altor surse documentare, imnul a fost cântat pentru prima dată la Brașov, versurile lui Andrei Mureșanu fiind potrivite pe melodia lui George Ucenescu, cantor la biserica Sf. Nicolae din Scheii Brașovului și student al lui Anton Pann.
În acea perioadă, Andrei Mureşanu (1816-1863) se afla la Braşov, fiind profesor la Colegiul Latino – German din localitate şi redactor la suplimentul literar „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” al periodicului românesc „Gazeta Transilvaniei”. Aici va fi publicat textul, în numărul 25 din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Izlaz. Muzica imnului a fost atribuită oficial lui Anton Pann (1798-1854).
De atunci, ,,Deșteaptă-te, române!”, a însoțit poporul român îmbărbătându-l în cele mai grele momente ale existenței sale ca stat: Războiul de Independență din 1877, Primul Război Mondial (1914-1918) și cel de-al Doilea Război Mondial
(1939 –1945).
Din păcate, după 30 decembrie 1947, la scurt timp după instaurarea dictaturii comuniste, cântecul de luptă a fost interzis, alături de alte numeroase marșuri și cântece patriotice, precum „Pe-al nostru steag e scris unire”. Cei care se încumetau să intoneze sau să fredoneze astfel de cântece riscau ani grei de închisoare.
Acest lucru s-a întâmplat totuși în 15 noiembrie 1987, în timpul revoltei anticomuniste de la Brașov. Atunci, muncitorii de la uzina Steagul Roșu s-au oprit din marșul lor spre centrul orașului în fața Spitalului Județean și au cântat ,,Deșteaptă-te, române!”
Doi ani mai târziu, pe 22 decembrie 1989, în timpul Revoluției, imnul s-a auzit din nou, din mii de piepturi , deși imnul oficial al regimului comunist era „Trei culori…”.
De altfel, după Revoluția din 1989, ,,Deșteaptă-te, române!” a devenit, firesc, imnul naţional al României, prin Decretul-lege nr. 40 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 15 din 25 ianuarie 1990. Această prevedere este menţionată şi în Constituţia României din 1991.
Mai mult, din 1991 „Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul naţional al Republicii Moldova, fiind înlocuit în 1994, din rațiuni politice obscure, cu imnul „Limba noastră”.
Prin votul Senatului României, Legea nr. 99/1998 a statuat ca ziua de 29 iulie să devină Ziua Imnului Naţional.
De atâtea ori intonarea Imnului Național ne-a conștientizat asupra faptului că noi, românii, putem face lucruri extraordinare, putem avea succes în orice domeniu, dacă ne mobilizăm! Sunt convins că Imnul național va continua să ne inspire, pentru a atinge cu perseverență, determinare și credință obiectivele propuse!
Așa să ne ajute Dumnezeu!”, a transmis senatorul Titus Corlățean, vicepreședinte al Senatului, președintele Departamentului de politică externă al PSD
