Degringolada generalizată căreia  România i-a căzut pradă în ultimul an și mai bine nu este deloc întâmplătoare. Iar, din această perspectivă, viitorul nici nu sună bine, nici nu este… luminos! Și asta pentru că viitorul acestei țări depinde, în cea mai mare măsură, de calitatea celor care se pregătesc să devină politicieni-conducători. Și asta e durerea cea mare.

Agramați, sfertodocți, autosuficienți, aroganți, tupeiști, atârnând în siajul unsuros al unor baroni din partid – acesta este portretul-robot al liderului de organizație de tineret. A oricărui partid. De cele mai multe ori, specimenul nu ajunge lider pentru meritele lui, ci pentru că un greu al partidului dorește să-și consolideze puterea acaparând – prin interpuși docili – toate funcțiile reprezentative. Ori, în astfel de condiții, nu e de mirare că ajung să ocupe funcții importante tot soiul de nulități al căror unic merit este că au coloana vertebrală din cauciuc. Evident, există și excepții însă regula este cea enunțată mai sus.

Așadar, cine sunt cei care în 10-15 ani vor prelua frâiele guvernării? Sunt cei asemeni lui Liviu Vasilescu, liderul tineretului social-democat dâmbovițean, un individ care măcelărește limba română la fiecare propoziție, un individ care nu are habar câte ministere are guvernul condus de șeful lui pe linie de partid – dar care are pretenția că pregătește ”specialiști” și ”tehnocrați” pentru guvernarea țării! Un individ al cărui merit principal este acela de a fi băiatul de casă al lui Zisu Stanciu, un traseist politic notoriu care, mai nou, este deputat PSD în colegiul Moreni.

Aceștia sunt cei care ne ”conduce”?! Vai de noi și de viitorul nostru!

P.S. În aceste circumstanțe să nu ne mai mire că guvernanții punctează electoral prin distrugerea și a ceea ce a mai rămas din învățământul românesc. Bacalaureatul 2013 este exemplul perfect.