De-a lungul anilor, întreținută de succesele periodice cu care a știut să-i răsplătească pe cei fideli, ipocrizia a devenit instituția fundamentală a multor oameni politici, zeul în dreptul căruia au așternut, fără multe semne de întrebare, fără afectare, principii și valori, destine și conștiințe. Apetitul pentru ipocrizie a crescut în timp, grație pârghiilor mai mult decât ispititoare pe care le oferă. Nimic nu e mai la îndemână decât să umpli un mesaj politic cu perfidie superficială, falsitate gratuită, duplicitate meschină.

Nu insist pe argumente. Ideea e că se întâmplă și astăzi, în mijlocul nostru, iar exemplul cel mai recent vine din partea unor lideri ai Partidului Democrat Liberal.

Guvernul a anunţat de curând, prin vocea premierului Victor Ponta, decizia de creștere a venitului minim garantat cu 13% și a ajutorului social pentru familiile nevoiașe cu 30% în medie.

În numele unei echități sociale obligatorii, în numele acelor valori care determină un stat responsabil să privească atent către toți locuitorii săi, în numele, dacă vreți, al dreptății pe care Guvernul a promis-o, pe care NOI am promis-o, măsurile amintite mai sus vin să lumineze un angajament asumat. Și respectat. Acela că, odată ajunși la guvernare, ne vom strădui să facem lucrurile altfel decât până acum. Și că, indiferent de asprimea vremurilor, de contextul economic (în continuare) dificil, de vocile unora sau altora, nu-i vom abandona niciodată pe semenii aflați în condițiile cele mai anevoioase.

Tocmai în sensul acestui deziderat, am fost profund mâhnit să privesc reacțiile publice ale colegilor din Opoziție pe marginea deciziilor anunțate. În cadrul unor exprimări cel puțin … deplasate, să nu folosesc termeni abrazivi ce ar putea irita unele siluete, mai mulți colegi din Partidul Democrat Liberal, lideri de opinie, au strigat cu iresponsabilitatea specifică modului în care au guvernat țara, că majorarea venitului minim social sau creșterea sumelor pentru familiile nevoiașe reprezintă praf în ochi, până la halucinantul slogan ”păcălirea oamenilor”.

Un mesaj cu adevărat trist, care vine să potențeze prăpastia fără fund care s-a născut între agenda PDL și agenda României reale. Pentru că nu-mi pot închipui, și revin la frazele de introducere, cum, cineva care pretinde că susține drepturi fundamentale, principii constituționale, poate să atace cu atâta senină absurditate măsurile anunțate de Executiv pe segmentul social. Trăim în două realități paralele sau doar mesajul duplicitar ne trimite într-acolo?!

Cu toată fermitatea de care sunt capabil, afirm aici cu tărie, astfel încât și mințile cele mai rătăcite să înțeleagă: STATUL SOCIAL NU ESTE UN MOFT IDEOLOGIC, CI O RESPONSABILITATE CONSTITUȚIONALĂ!

Statul social oferă, dincolo de partide, dincolo de doctrine, o perspectivă justă a raporturilor între societate și membrii ei. Or, în acest sens, legea fundamentală a României conține și obligația de solidaritate a statului față de cei dezavantajați. România înțelege – și Guvernul Ponta dă un astfel de semnal – că justiția și protecția socială sunt indispensabile într-o democrație modernă. România trebuie să devină o PATRIE pentru toți locuitorii ei. Și, în sfârșit, toți trebuie să înțelegem definitiv că nu putem insista să ne întoarcem la „legea junglei” ca doctrină oficială fără să ne pierdem iremediabil în capcana propriei ipocrizii, fiindcă așa cum spunea Aristotel ”omul prin natura sa este o ființă socială”.

Cu speranţă,

Vă mulţumesc!

Senator PSD,

LEONARDO BADEA