O nouă expoziție temporară aşteaptă să fie vizitată la Muzeul de Istorie din Târgovişte.

Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal Curtea Domnească” Târgovişte, vă invită să vizitați expoziția „,Istoricul unei familii dâmbovițene – 150 de ani de la naşterea lui Mihail I. Cornescu (1876-1954)”, în perioda 9 aprilie – 24 mai 2026.

Familia Cornescu provenea din vechea familie a boierilor Greceni. Logofătul Şerban Greceanu (fiul lui Şerban, fratele cronicarului Radu Greceanu) s-a căsătorit cu Ilinca Brâncoveanu, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu, care a primit drept zestre, printre altele, moşia dâmbovițeană Corneşti.

Primul care a luat numele Cornescu a fost nepotul lor, Scarlat, care a păstrat însă şi numele vechi, Greceanu (decedat în anul 1794). A fost cel care a înființat, în anul 1785, Şcoala din Corneşti. Căsătorit cu Ecaterina Ghika, fiica Marelui Ban Dimitrie Ghica şi sora lui Grigore al IV-lea Ghica Vodă, a avut ca fii pe Mihalache S. Cornescu (1783-1863), Mare Vornic, ctitor al bisericii din Cojasca, şi pe Constantin S. Cornescu (1791-1870), caimacan domnesc în 1842, înmormântat lângă Biserica din Cornesti. Acesta din urmă a avut doi băieţi; unul dintre ei a fost Costache C. Cornescu (1830-1900), director al Teatrului National, întemeietorul societății de vânătoare Sitarul, autorul lucrării ,,Manualul vânătorului” (1895), pentru care Alexandru Odobescu a scris Pseudo-cynegeticos”, iar celălalt a fost Ioan C. Cornescu (1820-1890), general, ministru al Apărării Naționale timp de trei luni, în primul an de domnie al lui Alexandru Ioan Cuza, tatăl lui Mihail Cornescu.

Mihail (Mişu) I. Cornescu (25.IV.1876, Bucureşti – 29.IX.1954, Târgovişte) a fost fiul generalului Ioan Cornescu. În buna tradiție a familiei, a terminat Facultatea de Drept la Sorbona (Franța) în anul 1898. Reîntors în țară, a fost numit judecător la Găeşti, iar apoi a fost ales primar al oraşului (1904-1907). În 1914 s-a căsătorit cu Ecaterina (Titi) Dudău, nepoata Smarandei Gheorghiu (Maica Smara), rămânând târgoviştean până la sfârşitul vieții. A participat ca ofițer în Primul Război Mondial, fiind comandant militar al Gărilor Buşteni şi Iaşi. A fost decorat de către țarul Nicolae al II-lea al Rusiei cu medalia ,Sfântul Stanislas, Clasa III”. A practicat avocatura până în anul 1921, când a fost numit Prefect de Dâmboviţa din partea Partidului Conservator Democrat al lui Tache Ionescu. După dizolvarea partidului, s-a înscris în Partidul Tărănesc al lui Ion Mihalache şi, ulterior, în Partidul Național Tărănesc. A fost ales senator de Dâmbovița (1928-1931, 1931-1932), s-a implicat în mişcarea pentru aducerea la tron a prințului Carol (viitorul rege Carol al II-lea); din acest motiv în 1929 a fost exclus din Partidul Național Tărănesc. S-a înscris în Partidul Naționalist-Democrat (fondat de către Nicolae Iorga şi A. C. Cuza). A colaborat cu articole interesante la ziarul iorghist ,Dâmboviţa Nouă” (1931-1936). El este autorul lucrării „,Potopul lui Noe” (1933) – epistolă către Alexandru Vaida-Voevod, în care face o analiză a vieții politice din România. Pasionat vânător, a fost fondator al Uniunii Generale a Vânătorilor.

După preluarea puterii de către comunişti, Mihail Cornescu a suportat rigorile noului regim, fiind pensionat obligatoriu, anchetat, arestat în anul 1950 (timp de o lună), sub pretextul deținerii de muniție pentru arme de vânătoare. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Târgovişte.

Colecțiile Complexul Național Muzeal Curtea Domnească” Târgovişte cuprind fondul Cornescu- Cristescu (mobilier, documente, fotografii de epocă, albume, sigiliul familiei). În cadrul expoziției sunt prezentate şi documente, fotografii şi alte obiecte din colecția particulară a domnului Mihai Ion Tinel.

Compartimentul Imagine, Relații Externe, Consiliul Județean Dâmbovița

leave a reply