Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal Curtea Domnească” Târgovişte, vă invită să vizitați expoziția „,Istoricul unei familii dâmbovițene – 150 de ani de la naşterea lui Mihail I. Cornescu (1876-1954)”, în perioda 9 aprilie – 24 mai 2026.
Familia Cornescu provenea din vechea familie a boierilor Greceni. Logofătul Şerban Greceanu (fiul lui Şerban, fratele cronicarului Radu Greceanu) s-a căsătorit cu Ilinca Brâncoveanu, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu, care a primit drept zestre, printre altele, moşia dâmbovițeană Corneşti.
Primul care a luat numele Cornescu a fost nepotul lor, Scarlat, care a păstrat însă şi numele vechi, Greceanu (decedat în anul 1794). A fost cel care a înființat, în anul 1785, Şcoala din Corneşti. Căsătorit cu Ecaterina Ghika, fiica Marelui Ban Dimitrie Ghica şi sora lui Grigore al IV-lea Ghica Vodă, a avut ca fii pe Mihalache S. Cornescu (1783-1863), Mare Vornic, ctitor al bisericii din Cojasca, şi pe Constantin S. Cornescu (1791-1870), caimacan domnesc în 1842, înmormântat lângă Biserica din Cornesti. Acesta din urmă a avut doi băieţi; unul dintre ei a fost Costache C. Cornescu (1830-1900), director al Teatrului National, întemeietorul societății de vânătoare Sitarul, autorul lucrării ,,Manualul vânătorului” (1895), pentru care Alexandru Odobescu a scris Pseudo-cynegeticos”, iar celălalt a fost Ioan C. Cornescu (1820-1890), general, ministru al Apărării Naționale timp de trei luni, în primul an de domnie al lui Alexandru Ioan Cuza, tatăl lui Mihail Cornescu.
Mihail (Mişu) I. Cornescu (25.IV.1876, Bucureşti – 29.IX.1954, Târgovişte) a fost fiul generalului Ioan Cornescu. În buna tradiție a familiei, a terminat Facultatea de Drept la Sorbona (Franța) în anul 1898. Reîntors în țară, a fost numit judecător la Găeşti, iar apoi a fost ales primar al oraşului (1904-1907). În 1914 s-a căsătorit cu Ecaterina (Titi) Dudău, nepoata Smarandei Gheorghiu (Maica Smara), rămânând târgoviştean până la sfârşitul vieții. A participat ca ofițer în Primul Război Mondial, fiind comandant militar al Gărilor Buşteni şi Iaşi. A fost decorat de către țarul Nicolae al II-lea al Rusiei cu medalia ,Sfântul Stanislas, Clasa III”. A practicat avocatura până în anul 1921, când a fost numit Prefect de Dâmboviţa din partea Partidului Conservator Democrat al lui Tache Ionescu. După dizolvarea partidului, s-a înscris în Partidul Tărănesc al lui Ion Mihalache şi, ulterior, în Partidul Național Tărănesc. A fost ales senator de Dâmbovița (1928-1931, 1931-1932), s-a implicat în mişcarea pentru aducerea la tron a prințului Carol (viitorul rege Carol al II-lea); din acest motiv în 1929 a fost exclus din Partidul Național Tărănesc. S-a înscris în Partidul Naționalist-Democrat (fondat de către Nicolae Iorga şi A. C. Cuza). A colaborat cu articole interesante la ziarul iorghist ,Dâmboviţa Nouă” (1931-1936). El este autorul lucrării „,Potopul lui Noe” (1933) – epistolă către Alexandru Vaida-Voevod, în care face o analiză a vieții politice din România. Pasionat vânător, a fost fondator al Uniunii Generale a Vânătorilor.
După preluarea puterii de către comunişti, Mihail Cornescu a suportat rigorile noului regim, fiind pensionat obligatoriu, anchetat, arestat în anul 1950 (timp de o lună), sub pretextul deținerii de muniție pentru arme de vânătoare. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Târgovişte.
Colecțiile Complexul Național Muzeal Curtea Domnească” Târgovişte cuprind fondul Cornescu- Cristescu (mobilier, documente, fotografii de epocă, albume, sigiliul familiei). În cadrul expoziției sunt prezentate şi documente, fotografii şi alte obiecte din colecția particulară a domnului Mihai Ion Tinel.
Compartimentul Imagine, Relații Externe, Consiliul Județean Dâmbovița





