5 ianuarie, zi de mare însemnătate pentru Arhiepiscopia Târgoviștei, zi în care Sfinția Sa, Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Nifon împlinește 75 de ani.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul și Mitropolitul Târgoviștei, s-a născut la 5 ianuarie 1944, în comuna Creţeşti-Vidra, jud.Giurgiu, din părinţii Anghel şi Maria Mihăiţă, la botez primind numele Nicolae; a urmat cursurile Şcolii generale din localitatea natală între 1951 şi 1959; Seminarul Telogic din Bucureşti (1964-1968); Institutul Universitar din Bucureşti (1968-1971); cursuri de doctorat la acelaşi Institut (1971-1974), la disciplina Vechiul Testament şi Limba Ebraică; studii postuniversitare la Universitatea din Londra – King’s College, precum şi la Universitatea din Oxford (1971-1974); în 1974 şi-a prezentat disertaţia cu tema „O nouă evaluare a canonului Vechiului Testament”, la Universitatea din Londra, obţinând titlul de Master of Theology). Alte studii postuniversitare a urmat la: Colegiul Anglican din Ierusalim (Israel), pentru specializarea în Arheologia biblică (în perioada iulie-septembrie 1972), şi la Universitatea din Geneva (Elveţia), în anul academic 1977-1978; doctor în Teologie cu teza: ”Cartea lui Miheia: teologie şi exegeză” (sub îndrumarea Pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, la Universitatea din Oradea).

A îndeplinit mai multe misiuni: profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti, documentarist principal, şef de serviciu, secretar al Sectorului Relaţii externe bisericeşti al Administraţiei Patriarhale, toate între anii 1975 şi 1980; în 8 mai 1980 a fost tuns în monahism (închinovat la Mănăstirea Cernica), cu numele Nifon, iar câteva zile mai târziu (1 mai), hirotonit ierodiacon şi pe 15 mai 1980, ieromonah; la 16 iulie 1980, hirotesit arhimandrit (tot în această perioadă: îmbisericit la mănăstirea Antim din Bucureşti); în perioada 16 iulie 1980-aprilie 1982 a făcut misiune bisericească în Canada; la întoarcerea în ţară a fost numit consilier patriarhal la Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti (1 decembrie 1982); la 1 februarie 1983 i se încredinţează conducerea Mănăstirii Antim din Bucureşti; în 24 noiembrie 1985 a fost ales episcop-vicar patriarhal, conducând pe mai departe Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti.

În urma înfiinţării Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor (1993), a fost ales episcop titular al acesteia (11 ianuarie 1994) şi instalat la 6 februarie acelaşi an (1994); după câţiva ani de activitate rodnică la Slobozia, în 14 decembrie 1999, a fost ales Arhiepiscop al Târgoviştei şi instalat la 26 decembrie 1999; în 7 martie 2008, pentru bogata sa activitate în „ogorul Domnului”, Sfântul Sinod i-a acordat rangul de Mitropolit ad personam.

Pe lângă activitatea pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească, desfăşoară o impresionantă activitate ecumenică, între care amintim: participarea la Adunarea generală a Conferinţei Bisericilor Europene (Engelberg – Elveţia, 1974), la Adunările Generale Europene ale Federaţiei Mondiale a stu­denţilor creştini (Dublin – Irlanda, 1970), Sri Lanka (1972), Addis Abeba -Etiopia (1973), Texas (1976) ş.a.

ÎPS Arhiepiscop Nifon a fost conducătorul delegaţiei Bisericii noastre la cea de a Vlll-a Adunarea generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Harare, Zimbabwe, 1998); a făcut parte din numeroase delegaţii care au reprezentat Biserica noastră în străinătate; este membru în Comisia de dialog anglicano-ortodox, participând la întrunirile acesteia.

Activitatea publicistică este deosebit de bogată. Amintim: Orthodox Youth and the Ecumenical Movement (1978), The Christian Orthodox-Jewish Consultation (1979),Ortodoxie şi Ecumenism. Studii, conferinţe, meditaţii (2000), Profetul Miheia: Introducere, traducere şi comentariu (2000), Misi­une şi Viaţă (2002), Misiologie creştină (2002 şi 2005), The Orthodox Church and Ecumenical Movement (2002), Politica religioasă a lui Mihai Viteazul (Ed. Arhie­piscopiei Târgoviştei, 2001); a coordonat apariţia Almanahurilor Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor (1994-2000), precum şi cele ale Arhiepiscopiei Târgoviştei (1994- 2017); a reeditat Liturghierul lui Macarie din 1508 (în anul 2008, iar, apoi Octoihul-2010 și Tetraevangheliarul-2012, pentru retipărirea operei macariene a fost distins cu Premiul Perpessicius, de către Muzeul Naţional al Literaturii Române,în anul 2011); a publicat numeroase studii şi articole în diferite publicaţii bisericeşti din ţară şi străinătate; profesor şi, o vreme, decan al Facultăţii de Teologie, Universitatea „Valahia” din Târgovişte; membru în diferite asociaţii şi societăţi bisericeşti şi culturale.

A fost distins cu diplome şi ordine bisericeşti şi laice, dintre care amintim: Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Ofiţer, acordat de Preşedintele României, 2000, și Ordinul „Coroana României”, în grad de mare ofiţer, acordat de Majestatea Sa Regele Mihai I, 2014.