Cu 83 de ani în urmă, la 1 aprilie 1941, în Bucovina istorică, la Fântâna Albă – Varnița (astăzi în Ucraina), a avut loc masacrul grupului de români care doreau să trăiască liberi în România, după ce nordul Bucovinei fusese răpit de către URSS în urma Pactului Ribbentrop – Molotov.
În iunie 1940, România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei. Imediat Armata Roșie și NKVD-ul au ocupat teritoriul, iar sute de mii de români s-au trezit peste noapte pe un pământ total ostil. Dar, în primăvara anului 1941, câteva mii de români au decis să sfideze trupele sovietice și să treacă în România, crezând în zvonurile că grănicerii sovietici nu le vor face nimic.
Când coloana de români, care purtau steaguri albe, icoane și cruci, a ajuns la doar 3 kilometri de graniță, soldații sovietici au început să tragă în ei, luând mii de vieți într-un timp foarte scurt. Cei care totuși au reușit să se ferească de gloanțe au fost urmăriți de cavaleria Armatei Roșii, care, fără milă, i-au tăiat cu sabia. Românii uciși în acest masacru au fost apoi aruncați în gropi comune.
Prin legea nr.68/10 mai 2011, această zi a fost declarată „Zi Națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, Foametei și a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”.
„La 1 aprilie 1941, în jur de 3.000 de români au fost masacrați la Fântâna Albă, în Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astăzi. Crimele au fost comise de către soldații sovietici.
Nenorocirea a avut loc chiar în ziua de Paște a anului 1941, semn că Dumnezeu îi părăsise pe acei sovietici.
Atunci, aproximativ 3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în România, să părăsească Bucovina răpită de URSS. Cineva împrăștiase zvonul că românii pot trece granița fără probleme. Când coloana de români înarmați cu steaguri albe, icoane și cruci a ajuns aproape de graniță și îi mai despărțeau trei kilometri de țara-mamă, soldații sovietici, ascunși în pădure, au început să tragă în plin. Au secerat, în scurt timp, mii de vieți.
Conform unor mărturii, ar fi vorba de 2000 de români, conform altor izvoare, de 3000.
Cei care au scăpat de gloanțe au fost urmăriți de cavalerie și spintecați cu sabia. Trupurile lor au fost aruncate în gropi comune. Oamenii din zonă povesteau, peste ani, că vaietele muribunzilor din acele gropi comune și de pe câmpuri au umplut văzduhul multe zile după masacru.
În memoria lor, 1 Aprilie este Ziua Națională de cinstire a memoriei românilor care au căzut victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și din alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
Localitatea Fântâna Albă se află pe teritoriul de astăzi al Ucrainei.
Abia în anul 2000, autoritățile ucrainene au permis să se oficieze o slujbă în memoria românilor uciși acolo. În ciuda eforturilor diplomatice pentru respectarea memoriei românilor uciși de sovietici la 1 aprilie 1941, discuția rămâne în continuare delicată.
Doar în 1941, în încercarea de evadare din lagărul sovietic care împrejmuise Bucovina, au murit în jur de 3000 de persoane.
În Germania, de-a lungul celor 28 de ani de blocadă internă și-au pierdut viața în jur de 1300 de cetățeni germani care au încercat să treacă de Zidul Berlinului spre libertate…
Dumnezeu să-i ierte pe toți!”, a transmis deputatul Radu Popa.
