COMUNICAT DE PRESĂ

Am purtat în aceste săptămâni multiple discuții cu părinți și cadre didactice cu privire la modul de desfășurare a procesului educațional.

În calitate de părinte, dar și de cadru didactic, am observat deficiențe majore în gestionarea  acestui proces.

Dacă ar fi să caracterizez situația aș spune că bâlbele, inconsecvența și incertitudinea sunt coordonatele educației din România, la momentul actual. Sistemul de învățământ este doar parțial pregătit, o parte din cadrele didactice nu posedă în acest moment suficiente informații și competențe specifice instruirii asistate de calculator, iar curriculumul permite într-o măsură secvențială transpunerea în activități la distanță.

Cei care au copii la școală știu foarte bine despre ce vorbesc, la fel și cadrele didactice.

Tot ce am văzut zilele acestea este o delegare a responsabilităților fie către părinți, fie către cadrele didactice, fie către inspectoratele școlare județene ori către autoritățile locale.

În acest sens, am adresat doamnei ministru Monica Anisie o întrebare, în calitate de deputat, în care i-am solicitat să răspundă la următoarele chestiuni:

1. Din datele Ministerului Educației, câți elevi din România nu au acces la Internet? Dar profesori?
2. Ce măsuri a luat Ministerul Educației pentru a crește gradul de accesabilitate al elevilor și al cadrelor didactice la cursurile online?
3. Care este planul Ministerului Educației și Cercetării pentru recuperarea materiei de către elevii care nu pot participa la școala online? Când și cum se va face acest lucru?
4. Ce se întâmplă cu elevii cu CES sau cu cei cărora din motive medicale nu le este recomandată folosirea dispozitivelor digitale?
5. Ministerul Educației și Cercetării a făcut propuneri pentru implementarea unor forme de sprijin pentru  părinții care trebuie să își reia activitate și care nu au cu cine lăsa copiii în perioada când sunt la serviciu (mai ales situația familiilor monoparentale)?
6. Care este gradul de implementare al proiectului ”Curriculum relevant, educație pentru toți – CRED -? Acest proiect are în vedere și elaborarea a 7200 de resurse educaționale deschise pentru toate nivelurile, care pot fi utilizate în situația actuală.
7. Ce linii de finanțare din fonduri europene ați utilizat/identificat pentru a veni în sprijinul unităților de învățământ în vederea dotării cu laptop-uri sau tablete, ce vor putea fi utilizate de cadrele didactice și elevi?
8. Aveți în vedere modificarea Programului ”Euro 200”, prin ridicarea plafonului financiar pentru acordarea acelor vouchere, precum și pentru extinderea posibilității de achiziționare de tablete?
9. Pentru Evaluarea Națională și pentru examenul de Bacalaureat, Ministerul Educației și Cercetării a analizat modul în care elevii sunt afectați de perioada de carantină, atât în ceea ce privește pregătirea pentru examene, cât și starea lor emoțională generată de izolare, de lipsa de comunicare cu profesorii, colegii? Este foarte important să nu fie viciate rezultatele acestor examene, care sunt baza traseului educațional viitor al fiecărui elev.
10. Există sau urmează să fie elaborat un “plan roșu” și la nivelul sistemului educațional românesc, astfel încât, de acum înainte, în cazuri excepționale (ex. pandemii sau alte situații de urgență), școala să poată funcționa în sistemul online pentru toți copiii și toți profesorii, la capacitate maximă?

În situația actuală, intervenția statului este imperios necesară și urgentă. Pentru decidenții actuali, spre reflecție câteva soluții:

1. Elaborarea unei strategii pe termen lung care să valorifice experiența acumulată în sistemul educațional în acest context, ținând cont de studiile și analizele făcute de specialiști, dar și de feedbackul recent al cadrelor didactice, sindicatelor, al asociațiilor elevilor, studenților etc.
2. Investiții strategice în echipamente și în dezvoltarea de resurse digitale. Asigurarea accesului echitabil la resurse și instrumente digitale destinate fiecărei categorii de beneficiari ai educației, fiecărui nivel de studiu, fiecărei discipline;
3. Finanțarea, prin programe europene și naționale, atât a pregătirii continue a cadrelor didactice, cât și pentru dotarea unităților de învățământ;
4. Găsirea unor soluții alternative pentru situațiile în care educația la distanță nu este posibilă;
5. Realizarea de parteneriate cu autoritățile locale, ONG și firme High Tech în vederea furnizării de instrumente digitale, oferirea de abonamente la Internet etc.;
6. Încheierea de parteneriate cu universități sau institute de cercetare care pot oferi soluții pentru realizarea unor platforme de învățare, dar și pentru pregătirea cadrelor didactice;
7. Elaborarea de către Ministerul Educației și Cercetării a unor documente și proceduri cu dispoziții clare, concise cu privire la modul de desfășurare a activităților de învățare și de evaluare online.
8. Realizarea unor seturi de resurse educaționale deschise elaborate de cadre didactice, specialiști din mediul academic, care să fie puse gratuit la dispoziția cadrelor didactice;
9. Realizarea unei evaluări constante a activității desfășurate online, fără însă a pune presiune pe cadrele didactice, părinți, elevi sau studenți, în vederea unei analize detaliate a modului de derulare a procesului educațional și a formulării soluțiilor pentru corijarea deficiențelor;
10. Crearea unor grupuri de analiză și comunicare la nivelul ministerului, inspectoratelor școlare, unităților de învățământ care să gestioneze prompt situațiile apărute în sistemul educațional.

Cu siguranță, specialiștii din domeniu au mult mai multe soluții care pot fi implementate, însă important este ca la minister să existe disponibilitate pentru dialog și cooperare.

EDUCAȚIA este și trebuie să rămână domeniu prioritar, indiferent de cine se află la guvernare.

Vreau să le MULȚUMESC tuturor cadrelor didactice care fac eforturi deosebite pentru a desfășura activități educaționale, în mod constant și coerent, cu copiii noștri. Le MULȚUMESC pentru răbdarea și dedicația cu care încearcă să le fie aproape și să îi motiveze să studieze.

Așa cum spuneam, am cerut ministrului Educație, în cadrul unei Întrebări parlamentare, să ofere un răspuns la toate aceste probleme și să prezinte măsurile concrete pe care le are în vedere cu privire la modul de desfășurare a procesului educațional pe perioada pandemiei de Covid-19.

Iată textul integral al documentului înaintat Ministerului Educației și Cercetării:

Stimată Doamnă Ministru,

Sistemul educațional românesc se zbate zilele acestea într-o realitate care împarte copiii în două mari categorii: cu sau fără acces la Internet. Este evident că școala românească nu este pregătită să ofere tuturor copiilor acces la educația “la distanță”, ceea ce va genera adâncirea prăpăstiei educaționale între elevii proveniți din familii cu posibilități financiare medii sau peste medie și cei care provin din familii sărace sau aflate în pragul sărăciei. Lipsa acestor dotări digitale va spori și mai mult gradul abandonului școlar în România.

În județul Dâmbovița, aproximativ 20% din elevi și 1% dintre profesori nu au acces la internet sau la dispozitive pe care să poată învăța/realiza cursuri la distanță. Această situație îi plasează în afară sistemului educațional românesc, în pofida dorinței lor de a fi parte a sistemului. O parte dintre acești copii, proveniți din familii fără posibilități materiale, au rezultate bune și foarte bune la învățătură, educația fiind șansa lor de a reuși în viață.

Vorbim zilele acestea intens despre digitalizarea educației. Însă această temă trebuie abordată dintr-o perspectivă echitabilă, a accesibilității tuturor cadrelor didactice și tuturor elevilor, indiferent de situația lor materială.

În aceste condiții, vă întreb, doamnă ministru:

1. Din datele Ministerului Educației, câți elevi din România nu au acces la Internet? Dar profesori?
2. Ce măsuri a luat Ministerul Educației pentru a crește gradul de accesabilitate al elevilor și al cadrelor didactice la cursurile online?
3. Care este planul Ministerului Educației și Cercetării pentru recuperarea materiei de către elevii care nu pot participa la școala online? Când și cum se va face acest lucru?
4. Ce se întâmplă cu elevii cu CES sau cu cei cărora din motive medicale nu le este recomandată folosirea dispozitivelor digitale?
5. Ministerul Educației și Cercetării a făcut propuneri pentru implementarea unor forme de sprijin pentru  părinții care trebuie să își reia activitate și care nu au cu cine lăsa copiii în perioada când sunt la serviciu (mai ales situația familiilor monoparentale)?
6. Care este gradul de implementare al proiectului ”Curriculum relevant, educație pentru toți – CRED -? Acest proiect are în vedere și elaborarea a 7200 de resurse educaționale deschise pentru toate nivelurile, care pot fi utilizate în situația actuală.
7. Ce linii de finanțare din fonduri europene ați utilizat/identificat pentru a veni în sprijinul unităților de învățământ în vederea dotării cu laptop-uri sau tablete, ce vor putea fi utilizate de cadrele didactice și elevi?
8. Aveți în vedere modificarea Programului ”Euro 200”, prin ridicarea plafonului financiar pentru acordarea acelor vouchere, precum și pentru extinderea posibilității de achiziționare de tablete?
9. Pentru Evaluarea Națională și pentru examenul de Bacalaureat, Ministerul Educației și Cercetării a analizat modul în care elevii sunt afectați de perioada de carantină, atât în ceea ce privește pregătirea pentru examene, cât și starea lor emoțională generată de izolare, de lipsa de comunicare cu profesorii, colegii? Este foarte important să nu fie viciate rezultatele acestor examene, care sunt baza traseului educațional viitor al fiecărui elev.
10. Există sau urmează să fie elaborat un “plan roșu” și la nivelul sistemului educațional românesc, astfel încât, de acum înainte, în cazuri excepționale (ex. pandemii sau alte situații de urgență), școala să poată funcționa în sistemul online pentru toți copiii și toți profesorii, la capacitate maximă?

Solicit formularea răspunsului în scris, în termenele prevăzute de Constituție și de regulamentele celor două Camere.

Vă mulțumesc!

Cu stimă,

Claudia GILIA, Deputat PSD