Într-o perioadă în care, cu multă dificultate și infinte eforturi de a rezolva adevaratele probleme ale societăţii româneşti, recenta iniţiativă  a președintelui Traian Băsescu oferă (pentru a câta oară) o noua solutie de re-inventare a conflictului politic, o perspectiva hâdă a activității prezidentiale. Mi-aș fi dorit ca activitatea Președintelui României să se reflecte mai ales în acțiuni care să facă cinste funcției și să inspire pozitiv generațiile care urmează, împărtășind în cadrul unor evenimente și scrieri din vasta-i experiență de viață, profesională și politică.

Nu-mi face nici o plăcere să abordez subiectul, dar, pur și simplu, a devenit o obisnuință obositoare ca, de fiecare dată când lucurile se așează într-un cadru de normalitate, Traian Băsescu să-și facă simțită prezența si să re-inventeze conflictul ca un „modus vivendi” al societății românești. Știm, el e președinte-jucător, numai că jocul prestat provoacă în ultimii ani numai dispreț, iar „meciul” e demult pierdut. 

Ultima scornire stupidă: organizarea unui referendum la indigo cu cel din 2009. La fel de populist, la fel de inutil, la fel de revoltător prin manipularea pe care o creează. Un fel re-examinare pentru mărirea notei a studentului veșnic nemulțumit, care, în multe cazuri se sfârșește prin scăderea notei deja obținute.

Trec peste faptul că nimeni în țara asta nu-și închipuie că Traian Băsescu are vreo intenție reală sau vreo idee onestă cu privire la Parlamentul unicameral și cei 300 de parlamentari.  Demersul pleznește de ipocrizie și demagogie. Nici una din idei nu au nimic de  a face cu o consultare electorală cele două aspecte fiind chestiuni pur tehnice ce ţin de modul de construcţie a sistemului democratic conform unor standarde demult validate de democraţiile evoluate în Europa şi America. Singura pornire a președintelui este accea de a reveni cumva, oricum, în prim planul scenei politice autohtone, după ce USL l-a retrogradat în eșalonul secund. Și dacă, în fantezia asta, mai trage după el și Mișcarea „popularilor” Lăzăroiu și Funeriu, cu atât mai bine.

În fapt, Traian Băsescu nu-și mai găsește rostul. Starea lui naturală este aceea a conflictului perpetuu. Omul se hrănește din ură, trăiește din asta. Rațiunea lui de a fi impune permanent identificarea unui inamic. Populist și demagog, și-a ales Parlamentul. Pe parlamentari in special. Și, în mod aproape sinucigaș, pe cei care au investit încredere în parlamentari. Oare nu sunt, oare nu suntem, impreuna cu cei pe care-i reprezentam,  prea mulți de data asta?

Deputat USL Dâmbovița IONUȚ SĂVOIU

Colegiul nr. 7 Titu