2 februarie – Întâmpinarea Domnului (Stretenia; Stratenia).

Ana Maria Popescu 02/02/2020 0
2 februarie – Întâmpinarea Domnului (Stretenia; Stratenia).

La 40 de zile de la nașterea lui Iisus, după cum prevede rânduiala Legii lui Moise, Maria își duce pruncul în templul din Ierusalim, pentru a-l consacra Domnului, după cum se procedează cu orice întâi născut de sex masculin, ritual care este însoțit și de sacrificarea unei perechi de porumbei; în tradiția populară, această zi este considerată Ziua Ursului; legenda spune că, la ieșirea din templu, Maica Domnului a fost speriată de un cioban care, urcat într-un corn, imita cu sârg glasul cucului; aceasta i-a ursit ciobanului să se transforme în urs, cucului să rămână o pasăre singuratică, iar cornului să înflorească primul și să rodească ultimul (PRESA).

În această zi se crede, în nordul Moldovei, că „se întâmpină iarna cu vara”; dacă este cald și moină, atunci vara va fi călduroasă și mănoasă, iar, dacă este ger și viscol, atunci vara viitoare va fi friguroasă și neroditoare; în Banat și Bucovina, se obișnuiește să se spună că, până la Întâmpinarea Domnului sau Ziua Ursului este bine să se semene grâul, dar numai dacă este senin și cald, pentru că numai așa grâul va rodi peste vară; dacă este vreme posomorâtă, cu pâclă, atunci nu se seamănă mult grâu, pentru că nu se va face cu spic bogat; dacă în această zi este moină și picură de la streșini, nu le va fi bine albinelor peste an, fiindcă mierea li se acrește, se îmbolnăvesc și mor, dar, dacă este senin, cald și uscat, este semn că vara va fi mănoasă și, în acest caz, le va merge bine și albinelor – Suceava; unii locuitori ai Bucovinei cred însă exact invers, adică dacă este moină și curge de la streșini atunci anul va fi bogat, iar rodul albinelor va fi pe măsură; în Suceava, se crede că Stretenia ar vrea să treacă peste vreo apă și, dacă apa este dezghețată, ea se mânie, pentru că este obligată să facă pod de gheață peste apă, adică dă ea un viscol de îngheață toate apele; dacă însă este deja pod de gheață, în zilele următoare vremea se va încălzi; cu alte cuvinte, Stretenia este percepută, în credințele unor oameni, ca un fel de „cumpănă” a vremii, în sensul că o iarnă grea până la această dată va fi urmată de o perioadă de încălzire și invers; în Banat, starea vremii este interpretată după cum ursul iese din bârlog, îl părăsește definitiv, dacă nu-și vede umbra, sau se reîntoarce în ascunzișul său, unde mai stă în hibernare încă șase săptămâni, în caz că își vede umbra, adică atât va mai dura iarna; ieșirea ursului din bârlog în această zi, numită și Ziua Ursului, are loc între orele 9 și 10 dimineața, când începe „a juca” în jurul vizuinii, bătătorind zăpada; oamenii de pe Valea Jiului consideră că ursul „joacă” în această zi de bucurie că perioada lui de hibernare s-a încheiat, că iarna și-a pierdut din putere și că din ce în ce va fi mai cald, ceea ce este conform cu credința că Stretenia este socotită cumpănă a vremii; în caz că ursul vede că afară e frig și noros, atunci merge prin pădure și caută să bea apă dintr-un pârâu; totul este ca un om să-l poată prinde înainte de a apuca să bea apă, pentru că atunci poate să facă tot ceea ce poftește cu el, dacă însă apucă să bea, ursul capătă imediat putere și nimeni nu se mai poate apropia de el – Bucovina (2. MARIAN, I, p. 181-184; 2. GOROVEI, p. 6).

Poporul spune că, la Stretenie, ca și la Dochia (1 martie), se întâlnește iarna cu vara și se iau la luptă, vara afirmând că „de-amu iarna să se ducă, pentru că vine ea, dar iarna nu se dă bătută și se luptă”; ursul iese din bârlog și își privește umbra; dacă este soare și cald, își adună lemne, ca să-și repare „locuința” și se bagă din nou în bârlog; dacă este frig și cer înnorat, nu mai intră în adăpost și începe să se plimbe prin pădure: „Mă rog, cum știe ursul care e ziua lui și că are să fie frig ? Așa-i de cuminte, dacă-i din om!”; în această zi, care este și Ziua ursului și în care se crede că fată ursoaicele, se fac observații și previziuni meteorologice, se caută probe privind belșugul holdelor etc.; dacă, în ziua de Stretenie, este soare și cald, atunci primăvara va fi friguroasă și ploioasă (12. GHINOIU, p. 88-89; 200).

Se spune că acum iese ursul din bârlog și „joacă” împrejurul acestuia de trei ori; dacă afară este soare și el își vede umbra, atunci reintră în bârlog, unde mai stă timp de șase săptămâni sau 40 de zile, dar, dacă vremea este înnorată și el nu-și zărește umbra, iese definitiv din starea de hibernare – Bucovina; credința în virtuțile oraculare ale ursului are în vedere faptul că zilele de la începutul lunii februarie, aidoma celor ale Babelor de la începutul lunii martie, sunt de multe ori înșelătoare (COJOCARU, p. 191; PRESA).

În Bihor, în această zi este Ziua Vulpii, doar într-o singură localitate se consideră că este Ziua Ursului (informații culese de pe Valea Bistrei); dacă este timp frumos și vulpea își oglindește coada pe gheață, sau se poate da pe gheață, atunci se desprimăvărează în curând, iar timpul călduros înseamnă că iarna se va prelungi (ROMAN, p. 4).

Dacă în noaptea acestei zile este lună plină, peste vară timpul va fi bun și anul va fi bogat în recolte; dacă peste zi este cald și se topesc țurțurii, rodul stupilor nu va fi bogat, iar, dacă este senin și vreme uscată, vara va fi mănoasă și albinele vor face multă miere și ceară; dacă această zi este luminoasă, dar cu zăpadă bogată deja așternută, este semn că anul va fi bun și roditor (PRESA). (Romulus Antonescu – „Dicționar de Simboluri și Credințe Tradiționale Românești”)

***

2 februarie Stretenia; Stretenia gheții; Filipii de Iarnă; Martinii de Iarnă; Ziua ursului (Martinul cel mare); Târcolitul viilor. Întâmpinarea Domnului

Stretenia, Întâmpinarea Domnului, este, prin tradiție, ziua când se întâmpină iarna cu primăvara și când, prin intermediul ursului, care iese atunci din bârlog, se pot face previziuni meteorologice importante. În acest sens se desfășurau și ceremoniile de propițiere pentru rodul viilor (Târcolitul viilor). Pe lângă sărbătoarea ursului, o mai putem menționa și pe cea a boului. Nu este vorba numai de protecția deosebită pe care trebuia să o primească pentru a nu fi atacat de urs sau lup. În vederea apropiatelor munci ale câmpului, vitele erau sărbătorite și un semn al respectului față de ele era că „atunci dau fânul cu brațul, nu cu furca“. Atunci erau reiterate vechi funcții fertilizatoare („unde calcă boul, izvorăște apa“) și oraculare („dacă bea boul apă în urma lui, anul va fi mănos“). Semnalăm, în legătură cu motivul amintit la ziua precedentă, aceeași forță generatoare pe care o are numele sărbătorii asupra semnificației mitologice a mentalului popular.

Stretenia – numele slavon al Întâmpinării Domnului – o are ca personaj central pe Maica Domnului, Fecioara Maria, care săvârșește în această zi consacrarea pruncului Iisus. Pe lângă variantele legendei în care personajul este chiar Fecioara, întâlnim un număr mare de tradiții în care acest personaj dispare, locul ei fiind luat de enigmatica Stretenia, o femeie rea, deosebit de periculoasă, care este ofensată de un Trifon care are tot mai accentuate trăsături de nebunie ireverențioasă. Pedeapsa pe care i-o dă bărbatului nesocotit este grea – turmele de oi sunt mâncate de lupi (să nu uităm că ne aflăm încă în perioada Filipilor de Iarnă); aceasta este însă o mică victorie, deoarece victoria cea mare poate fi considerată însemnătatea sărbătorii: nu ziua cedată lui Trifon, prin „mărinimia” Streteniei, este mai importantă, ci ziua ținută în cinstea Femeii, considerată a fi mai mare, mai mânioasă decât bărbatul (mai ales că „bărbatul a trecut înaintea ei“ – a fost nevoită să facă o concesie, să cedeze ziua de 1 februarie!). Pe de altă parte, caracterul puternic demonic al sărbătorii este surprins și de tradițiile ce înregistrează schimbările meteorologice, mai ales fluctuațiile gheții.

Printr-un fel de joc de cuvinte între întâmpinare (a Domnului) și întâmpinături (boli, paralizii, schimonoseli ș.a.) aflăm că Stretenia e zi rea, cu ceasuri rele, astfel că „cine cade în boale i se strâmbă gura, mâinile sau picioarele“ (fiind, întâmpinat, de fapt, de diavol!), așa cum se strâmbă și pârtia, adică începe a se topi zăpada. (Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român)

Prof. Nety Ivan – Nobel

Leave A Response »